Cum stie Europa sa joace fotbal
O partida nemuritoare, cum se spune la sah. (...)
...Mai sunt cateva minute de joc. A invins, deci, Italia, prin frumosul gol al lui Boninsegna, din minutul 7... Mai e un singur minut. O noua centrare pe sus a lui Grabowski. Uwe Seeler se inalta de parca s-ar sprijini pe umarul lui Rosato si loveste ?ca la Leon?. Albertosi, insa, se intinde frumos si trimite in corner.
Ma uit la ceas. Zece secunde. Noua. Opt. Cinco... Meciul s-a terminat. Ceasul s-a stins, dar arbitrul continua sa alerge foarte calm. Vest-germanii nu renunta nici acum!
A trecut un minut. Am intrat in 92. Timpul regulamentar s-a sfarsit... Grabowski arunca de la tusa, mingea atinge usor capul lui Burgnich si sare in careu. Toate perechile sunt imbratisate. Un singur om e liber, Schnellinger, adica omul pe care nu l-a marcat nimeni de la inceputul jocului, el fiind ultimul pion, liberoul. Schnellinger suteaza sec: goool!
Estadio Azteca e in delir. O suta de mii de oameni primesc cu urale acest extraordinar supliment.
Totul pare ca s-a sfarsit. Squadra azzurra nu mai are reactie. Nici nu stiu cum poti evita gandul ca mai erau cateva secunde si erai in finala Mundialului.
Jucatorii se indreapta spre centru. Pentru mine, jocul e ca si terminat. Ma gandesc, oarecum detasat, ca in patru dintre cele cinci meciuri jucate pana acum in El Mundial, Uwe Seeler a fost condus si a egalat, pentru a castiga in cele din urma...
2-1 pentru Uwe!
Au trecut doua minute. Corner Libuda. Seeler se inalta, prelungeste la Müller. Poletti, abia intrat, pare tintuit locului. Gerd Müller impinge incet mingea. Portarul italian e pe picior gresit. Albertosi isi azvarle mainile, dar mingea trece linia portii: 2-1 pentru Uwe!
Totul e, intr-adevar, pierdut pentru squadra. In tabara italiana, jucatorii se prabusesc, de parca ar fi