- Politic - nr. 20 / 31 Ianuarie, 2006 Rar mi-a fost dat sa intalnesc un om educat, pretins elevat, care sa faca atatea gafe in doar cateva cuvinte. A reusit acest lucru domnul Markó Béla, atunci cand, intrebat fiind acum cateva zile despre PUNR, a picat intr-o nefericita inspiratie. Este un adevar faptul ca PUNR trece printr-un moment mai greu, moment de dificultate. Cu vorbele spuse de dumneavoastra, domnule, ati dat in ei, atunci cand i-ati prins cu garda jos, mai putin atenti la loviturile hotesti. Cum ati califica gestul, decat nedemn, lipsit de eleganta, cu atat mai mult cu cat spusele dumneavoastra erau si goale de adevar? De ce, oare, acest gest ma duce cu gandul la acel om cu jerseu verde, cazut la pamant in Piata Trandafirilor din Targu-Mures, si la loviturile cu piciorul, cu bata, cu pancartele scrise ungureste, ce le incasa de la un semen, de la un asa-zis om? La prima vedere, ii inteleg pe cei de la PUNR ca au reactionat vehement. Cred insa ca le-a scapat un aspect care ar trebui sa-i faca mandri si, in gand macar, sa-i multumeasca domnului Markó Béla. Prin gestul sau, un gest de supapa de presiune ce se elibereaza de o tensiune acumulata in timp, dansul recunoaste, indirect, si-si manifesta bucuria, in felul sau, ca are sansa sa scape de un adversar foarte puternic. S-ar putea sa se bucure cam prea repede, dar, daca as fi in locul PUNR-istilor, chiar ca as da dovada de fair-play si i-as multumi. Pana la urma, adversari politici fiind, aveti totusi si elemente comune in modul de a proceda: perseverenta, tenacitatea, disciplina, rigoarea si, poate, si altele. La diferente as vedea urmatorul aspect esential: in timp ce PUNR-istii lupta pentru democratie, bunastarea, drepturile si demnitatea unei majoritati, dumneavoastra restrangeti toate acestea la o minoritate a unei minoritati, care pana la urma se si bucura de privilegii si este impestritata cu