Daca m-ar fi intrebat cineva, duminica seara, atunci cind am auzit ca un om a fost ucis de un ciine vagabond, as fi raspuns clar: "Sa fie omoriti toti ciinii vagabonzi, ca sa scapam odata de ei!". Daca m-ar fi intrebat cineva atunci cind, pe strada, as fi incoltit de o haita, as fi spus la fel de raspicat: "De ce nu sint omorite toate javrele astea?".
De doua zile, problema ciinilor vagabonzi a ajuns un subiect national, daca nu chiar international. A trebuit sa moara un om, pentru ca toata lumea sa-si puna acum problema acestor ciini. Ba mai mult, a trebuit sa moara un cetatean japonez, presedinte al Asociatiei de infratire romano-nipone si reprezentant al unei mari firme japoneze, pentru ca autoritatile sa ia in serios problema ciinilor asa-zisi comunitari. Acum, toata lumea vorbeste despre ciinii vagabonzi si toata lumea vine cu fel de fel de solutii, in general extreme, de genul celor care ne vin tuturor in minte atunci cind sintem pusi intr-o situatie extrema. Este eutanasierea imediata a tuturor ciinilor vagabonzi o solutie? Cei mai multi vor spune "da!", dar vor fi si destui care sa se opuna acestei idei. Ba chiar ar putea avea si un argument solid, cum e acela ca, de exemplu, daca un om e criminal, nu toata familia lui trebuie condamnata pentru asta!
De cealalta parte, insa, argumentele sustinatorilor ideii exterminarii in masa a ciinilor vagabonzi sint mai multe: acesti ciini sint purtatori a o gramada de boli, deranjeaza foarte mult si, iata, pot ucide oameni nevinovati pe strada. Ce nenorocire ar trebui oare sa se mai intimple pentru a se rezolva odata pentru totdeauna chestiunea asta?
Dar, de fapt, nu asa trebuie pusa problema; nu daca ar trebui sau nu ucisi ciinii trebuie sa preocupe acum societatea si autoritatile. De fapt, ce deranjeaza si ce este anormal in toata treaba asta? Exact faptul ca milioane de ciini sint libe
