Ii place sa cante si sa vada ca oamenii sunt fericiti atunci cand il asculta. Cand esti de fata iti dai seama ca muzica pe care o auzi ia nastere sub ochii tai. Totdeauna a fost atipic, spontan in ochii unora - extravagant pe scena, iar in viziunea lui, "cam tembel". Pentru restul lumii, el este Harry Tavitian - un geniu al jazz-ului.
"Placerea mea cea mai mare a fost dintotdeauna sa fac muzica si sa vad ca aceia care o asculta se bucura de ea. Si pot sa spun ca Dumnezeu m-a rasplatit cu carul!", ne spune Harry, cel care te incanta cu muzica lui si cu tot arsenalul inedit cu care apare pe scena (talangi, fluiere, moristi, bice...).
ADICA LENES. S-a nascut in 1952, in Constanta, pe Strada Ilie Pintilie. "Era o zi foarte calduroasa si, auzind ca la maternitate in urma cu cateva zile se inversasera niste copii, mama a refuzat sa ma nasca la spital. Primele sunete le-am scos acasa, la 9 dimineata, la 11 august", ne povesteste Harry, zambind, despre venirea lui pe lume. Inca de la inceputul vietii sale, Harry Tavitian a reusit sa iasa din tipare.
Copilaria si-a petrecut-o intr-o periferie a Constantei de atunci. In cartier erau copii de toate neamurile, "insa toti eram la fel si traiam intr-un mediu in care modelele erau parintii nostri. Mama avea grija de gospodarie, iar tata era bijutier, fapt care a cam avut urmari in anii mei de scoala". Harry zambeste cu subinteles si-si continua povestea: "Aveam o profesoara de astronomie care aflase ca tata e bijutier si-si facuse un obicei sa ma sperie cu corigenta, ca sa beneficieze de «service» gratuit pentru bijuteriile pe care le avea, iar cand trebuia sa dau un examen (in scoala sau liceu), tata, saracuâ, trebuia sa dea inele sau bratari ca sa iau examenul respectiv, eu fiind de felul meu mai tembel", apoi se ridica si vine cu un dictionar turc-roman. "Uite, in limba turca, «tembel» inseamna lenes." Ap
