Odata cu scaderea drastica a dobanzilor, tot mai multi isi indreapta atentia catre Bursa de Valori. Cresterile inregistrate de actiunile cotate in ultimii ani reprezinta un magnet si pentru nespecialisti. Nu sunt multe actiunile care atrag atentia investitorilor. Printre acestea, la loc de cinste se afla cele cinci societati de investitii financiare (SIF). Cum-necum, s-a ajuns ca vreo 8-9 milioane de romani sa fie actionari la cele cinci SIF-uri. Multi dintre ei nici macar nu stiu ca sun

Odata cu scaderea drastica a dobanzilor, tot mai multi isi indreapta atentia catre Bursa de Valori. Cresterile inregistrate de actiunile cotate in ultimii ani reprezinta un magnet si pentru nespecialisti. Nu sunt multe actiunile care atrag atentia investitorilor. Printre acestea, la loc de cinste se afla cele cinci societati de investitii financiare (SIF). Cum-necum, s-a ajuns ca vreo 8-9 milioane de romani sa fie actionari la cele cinci SIF-uri. Multi dintre ei nici macar nu stiu ca sunt actionari. Din aceasta cauza am considerat ca acest subiect merita analizat. Altminteri, pentru ca sunt unul dintre cei care isi risca banii pe bursa, evit sa abordez astfel de subiecte in editorialele mele.

Conducerile SIF-urilor, companii care administrau 30% din economia romaneasca, au fost stabilite pe criterii politice. Nici nu mai are rost sa aducem in discutie daca cei numiti sa administreze o astfel de avere imensa aveau sau nu o minima pregatire pentru asa ceva. E deja istorie. Cert este ca, sub stindardul luptei impotriva “grupurilor de interese”, conducerile SIF-urilor s-au preocupat tot timpul de blocarea posibilitatilor de concentrare a actiunilor, situatie care ar fi pus in discutie chiar schimbarea lor din functie. Desi conducerile acestor societati nu au parut niciodata preocupate de cresterea pret