- Cultural - nr. 20 / 31 Ianuarie, 2006 -O noua carte de Valentin Marica, una care ofera o alta deschidere prin faptul ca este o editie bilingva romana _ franceza. Ce aduce ea nou in biografia literara a poetului? - Este inca un deal, ca sa nu spun munte, pentru ca pana la munte mai am foarte mult de mers. Cartea aceasta este o iluminare. De multe ori, omul umbla prin lume cu capul in pamant, si vine o clipa in care vrea sa aiba alaturi si in el lumina. Vine clipa iluminarii. O carte de poezie poate sa insemne pentru mine aceasta clipa de iluminare. Ea se numeste "Schitul numelui". Ma vad pe mine, ma privesc, este ca un autoportret, nu "portret dupa autoportret" Nicolae Baciut, cum atat de frumos suna un nume al unui volum din creatia ta. Este un fel de autoportret cartea acesta, este si un strigat, este si o judecata, este o reflectie. Este strigat in masura in care sufletul ne este foarte incarcat si vrem sa ne scuturam povara, vrem sa strigam in numele binelui. Orice carte inmulteste binele omului, binele spiritual, binele poetului. Dorim din cand in cand altceva, ceva pur, nesofisticat, cum spunea Emil Cioran. Nu este un egoism sau daca este un egoism este cel obligatoriu, pentru ca exista si un egoism obligatoriu care face parte din preaplinul nostru sufletesc sau din firescul fiintei noastre, din firescul trairilor noastre. Este o carte pe care am asteptat-o. Am calatorit mult impreuna, eu si cartea aceasta. Vine dupa o carte pe care am scris-o cu gandul la copii si pentru copii, "Maini de alint", o carte ca zorii diminetii. Cartea aceasta vine dupa "Maini de alint", este incrancenata, este o carte cu o anume povara a cuvantului, dar astept ziua cand ea sa se intalneasca cu cititorul, astept ziua lansarii. De mult nu mi-am mai lansat o carte cu public. Ultimul meu volum a avut un limbaj aparte, limbajul electronic. "Manuscrisul de jad" a aparut in format CD.