Unul dintre obiectivele majore anuntate, inca de la instalare, de catre Cabinetul Tariceanu, a fost introducerea cotei unice de impozitare de 16%. Decizia era menita sa duca la dezvoltarea economiei, la atragerea investitorilor straini si la cresterea veniturilor populatiei.
Masura, cel putin la nivel declarativ, se dorea a fi o reforma radicala in domeniul taxelor, avind drept obiectiv reducerea economiei subterane si cresterea investitiilor straine directe intr-o tara candidata la Uniunea Europeana.
In fapt, mult mai simplist, filozofia introducerii cotei unice a fost, potrivit spuselor celui care a si primit mandatul sa o puna in aplicare, ex-ministrul Finantelor, Ionut Popescu, asigurarea unei fiscalitati neutre in Romania.
Insa cota unica de impozitare a functionat anul trecut in Romania cu foarte multe exceptii, care au facut ca unii contribuabili sa fie favorizati in raport cu altii. Mai multi analisti au criticat modul defectuos de aplicare a originalei cote unice, care avea rate de impozitare variate pentru diferitele forme de venituri.
S-a scurs un an de la punerea in aplicare a masurii, cu bune si cu rele, pe care vom incerca sa le evidentiem in cele ce urmeaza.
Primele efecte: bani mai multi in buzunarele angajatilor
Cota unica de 16% a avut un efect imediat asupra populatiei. Venitul mediu salarial net a crescut cu aproximativ 1,5 milioane lei, comparativ cu anul 2004, cind functiona impozitarea progresiva.
Scoaterea la lumina a unor locuri de munca si cresterea salariilor au fost in mare parte un efect al inlocuirii vechiului sistem de impozitare a salariilor, care forta patronii fie sa "ascunda" o parte din veniturile salariatilor, fie sa nu le majoreze lefurile decit pina la un nivel de impovarare fiscala considerat acceptabil. Aceste lucruri au adus o
