Primul-ministru a tinut sa revina, duminica seara, dupa sedinta de Guvern, asupra falsului cu care cauta sa acopere un fals: Regulamentul relatiilor intre Guvern si Ministerul Justitiei.

Dupa parerea primului-ministru, Ministerul Justitiei si Guvernul trebuie sa discute, de-acum inainte, cu ochii intr-un pliant din care pot afla cit, unde si ce pot spune. Ideea primului-ministru e bizara, dar nu lipsita de rost.

Bizara, caci ea presupune, pur si simplu, ca pina acum Justitia si Guvernul stateau de vorba ca la bufetul garii, ca se tutuiau si ca faceau schimb de ponturi, cu catusele pe masa si cu acuzatiile in frapiera. Daca a fost asa, e greu de crezut ca un Regulament, plus Comisia de Redactare, plus Seminariile de Evaluare, plus Personalul de Monitorizare vor reusi sa schimbe bufetul in Academie.

In schimb, de la radacina noului Regulament va tisni, ca iedera, o birocratie-paravan. Ea va ascunde ce nu trebuie vazut.

In cazul primului-ministru, dorul de Regulament si irigatia iederei au inceput intr-un moment anume: exact in clipa in care s-a aflat ca Dinu Patriciu, ramas in biroul primului-ministru si dupa plecarea vechii guvernari, a luat, acolo, impreuna cu Calin Popescu Tariceanu, un prinz memorabil: pe masa, independenta Justitiei. A servit, cu sort si fara roba, insasi Monica Macovei.

Ministrul Justitiei, Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu au incalcat, in trei si la cub, cea mai simpla si cunoscuta norma a Justitiei: un magistrat nu are ce cauta in aceeasi camera cu un anchetat, iar un prim-ministru nu are dreptul sa mijloceasca acest gen de intilniri interzise. Aceste principii nu sint nici cugetari secrete, nici teorii in curs de elaborare.

Ideea separatiei intre borfas, judecator si cirmuitor domneste de mult, de cind grecii, romanii si alte popoare defuncte si curioase au incercat sa afl