C(RAMPE) Se ia un pacient bolnav de cancer in ultima faza, se despica pe burta, se elimina niste tumori, se coase la loc si se pleaca acasa linistit. Ulterior operatiei, nici macar nu se mimeaza interesul pentru pacient, cum ai mima, de pilda, interesul intr-o conversatie plicticoasa. Suntem chirurgi renumiti, "care am aparut si la televizor". Luam plicul cu valuta, ridicandu-ne respectuos in picioare si strangand mana osoasa a pacientului. Nu se ajunge atat de usor la noi, pentru ca suntem foarte buni.
Asistenta asista pacientul cu aceeasi aplecare cu care un analfabet tine o carte. Primeste bucuroasa bancnote de 50, 100.000 de lei, multumeste smerit si pleaca sa fumeze cu gagicile pe culoar, dupa ce s-a asigurat ca rana facuta de branula sadita in bratul pacientului s-a inchis. Vitaminele stau atarnate de copacul ala din inox, colegii de salon isi impartasesc suferintele: "M-a operat, sper sa ma fac bine, am 70 de ani, vorba aia, n-am avut o boala in viata mea; ce-o fi ala neoplasm? Am o vecina studenta la Medicina, ia s-o-ntreb cand o veni".
Pacientul cu cancer in metastaza il priveste pe colegul cu Parkinson cum se chinuieste sa-si toarne apa-n cana. L-ar ajuta el daca ar putea sa se miste din pat. Asistenta e plecata cu gagicile la o tigara. "Ce frumos e afara", exclama una. Extaziata de frumusetea naturii primavara, a uitat ca trebuie sa-i schimbe punga pacientului operat, si el, de hmmm... neoplasm. Pacientul cu neoplasm, omul in varsta de 70 de ani care n-a avut o boala-n viata lui, socoteste ca e necesar sa se ratoiasca in aer, catre locul de fumat al fetelor: "Va dau bani si tot degeaba", si apoi, in surdina, "âre-ati ale dracuâ sa fiti de nesimtite".
Se ia un alt pacient cu cancer in ultima faza. Se trimite acasa, "sa moara putin", dupa ce s-a asigurat ca nu mai are de trait decat cateva zile. Nu i se prescrie reteta, deoarece oricum
