Acum vreo douăzeci de ani, Martin Vopenka şi-a terminat studiile de fizică nucleară la Politehnica din Praga, însă menirea sa adevărată a găsit-o printre cărţile pe care le publică în calitate de editor la Práh (Pragul), actualmente una dintre cele mai bune edituri cehe, şi în propria sa creaţie literară, ale cărei începuturi datează din anii premergători revoluţiei ,de catifea" din Cehia. Debutul său intitulat Kameny z hor (Pietre de la munte, 1989) este un jurnal deghizat, în care tânărul prozator înregistrează senzaţii şi reflecţii inspirate de o drumeţie în Carpaţii Meridionali. De asemenea şi în cartea următoare, Balada o sestupu, din 1992, scena plaiurilor carpatice rămâne aproape neschimbată, numai că de data asta protagonistul, un alter ego al scriitorului, apare mai matur, descoperind în România sumbră de dinainte de '89 nu numai foamea, frigul şi omniprezenta Securitate, ci şi valorile străvechi precum omenia şi iubirea. Cititorii români au avut fericita ocazie să facă cunoştinţă cu Martin Vopenka tocmai prin intermediul acestei proze, aparută în 1998 la Editura Universal Dalsi, sub titlul Dansul lupilor, în traducerea renumitei boemiste Anca Irina Ionescu. Motive autobiografice din perioada de trecere la o vârstă medie, caracterizată dantesc ,nel mezzo del cammin della nostra vita", apar în romanul următor, Hotel uprostred zivota (1999, Un hotel în mijlocul vieţii). Cu timpul, registrul de teme şi de genuri ale lui Vopenka se lărgeşte substanţial, astfel încât în prezent scriitorul este cunoscut nu numai ca autor de proză psihologică şi fantastică sau de jurnale de călătorie, ci şi ca povestitor de basme pentru copii, care a întocmit şi o voluminoasă enciclopedie, destinată tot celor mici.

Ultima carte a prozatorului ceh, romanul Moje cesta do ztracena - Putování s Benjaminem (un titlu greu de tradus, poate ceva de genul O lungă pribegie cu B