Nu din calitatea de şefi de partide ar trebui să-şi dea demisia pesonajele ajunse în ultima vreme pe pagina întâi a ziarelor pentru dubioase îmbogăţiri, ci din calitatea de politicieni români. Pentru că, prin acţiunile, prin năravurile, prin felul în care înţeleg să-şi exercite mandatele ei afectează imaginea României. Nu trece o lună în care lumea civilizată să nu ne atragă atenţia că problema numărul unu a ţării este corupţia. A României, nu a PSD-ului, nu a conservatorilor, nu a liberalilor ori a pediştilor. A României. Reacţiile la astfel de acuzaţii sunt, de regulă, egale cu zero. Dedulciţi la tot felul de inginerii financiare, la cumetrii vicioase, la hoţii la drumul mare, această şleahtă de escroci trimişi să ne guverneze îşi imaginează că vor spolia întru eternitate şi că vor da cu sâc proştilor obişnuiţi să înghită şi să tacă.

Nu de alta, dar banii intraţi în buzunarele mari cât un balon de promenadă sunt ai statului. Adică ai fiecăruia dintre noi. Nu e vorba de operaţii private, de ,contracte onorate", de ,economie de piaţă", ci de escrocherii dirijate de personaje aflate în funcţii de la înălţimea cărora pot face orice fel de presiuni. Beneficiind de informaţie, de posibilitatea de a apăsa butoanele fine ale sistemului financiar, rechinii naţionali dobândesc averi fabuloase cu firescul cu care alţii se piaptănă ori îşi cumpără chewing-gum de la chioşcul aflat la parterul blocului

Despre ce fel de economie de piaţă poate fi vorba în du-te-vino-ul prin buzunarul public al operaţiilor lui Copos cu Loteria română? Cum naiba s-a ajuns la o asemena identitate de interese, ca Loteria să vrea să cumpere tocmai sediile aflate în posesia lui Copos, şi nu altele? Din sutele sau miile de spaţii disponibile în orice oraş, mai-marii Loteriei le voiau morţiş pe cele dobândite, cu scurtă vreme în urmă, de marele Copos - de unde credeţi? De la sta