Alegorie

Vine noaptea - cade moartea ca o barză din copac.

Aş ieşi afară s-o înduplec să nu intre, nu să mă amâie,

să-i întind piciorul fracturat.

Vine moartea - cade în odaie cartea cea mai grea din raft.

Dar n-o pun pe dânsa s-o ridice - Ea nu ştie

să citească pe această carte niciodată nu a învăţat.

Vine vestea amânării la lumina lumânării întunericul

ca un călugăr întristat se roagă câtă stranie lumină a

lăsat

în mine moartea şi ce dor de viitorul ei nemângâiat.

Extazul

Extazul fierbinte-al iubirii vestea rănirii în fire

Iluminarea împărtăşirii luminii şi sângele adăugat

din potire... Pâinea şi Vinul mirezmele Crinului!

afirmarea Destinului Faptul în Sine Uimirile!

Cântec dulce

Este o deosebire clară e-o excepţie ciudată

între ce nu va mai fi şi ce-a fost odinioară.

S-au dus cântecele dulci şi romanţele de ţară

Ne vom înmulţi ca iarba din pusta maghiară.

Eu voi bate fierul poeziei ca o sabie de sânge

Şi nici cel puţin a plânge nu voi mai putea plânge!

Va fi totul programat de acelaşi creier pe meninge

Ca lupii de stepă vom urla căci pe plai nu va mai ninge.

Domniţa postmodernă

Drumul până la zid e lung să-l mai parcurg.

M-am opintit oricum pe conceptul de drulă.

Pe canapeaua ei modernă domniţa postmodernă

Văzând conceptul cât de falnic e suferă arhaic

scuipând cuvinte postmodern