Cum administratia federala si-a mentinut pozitia afirmata în martie 2001 de a nu se angaja în procesul Kyoto, la 20 decembrie 2005 sapte state federate (Connecticut, Delaware, Maine, New Hampshire, New Jersey, New York si Vermont) au încheiat un “acord istoric” privind instituirea unui sistem propriu de limitare a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES). Tinte urmarite: stabilizarea nivelului actual începand din 2009 si reducerea lui cu 10% pana în 2019. La fel ca în cazul Protocolului Kyoto, va fi promovat un sistem al pietei drepturilor de emisii de CO2, masurile comune urmand sa fie consacrate legislativ în acest an. Initiativa “Grupului de Nord-Est” (Regional Greenhouse Gas Initiative - RGGI) continua demersurile individuale ale altor state, precum California, care au abandonat de mai mult timp pozitia administratiei Bush si care, în fata realitatilor meteo-climatice, au reactionat pozitiv, astfel ca noul proiect are sanse sa se extinda si asupra altor zone ale Uniunii. Desigur, explicatiile unor asemenea evolutii sunt multiple. Nu întamplator, initiativa a venit din nord-estul SUA, adica de acolo de unde orientarea liberala americana îsi revendica originea istorica si filosofica. In virtutea deschiderii acesteia spre problematica schimbarilor climatice si a “eurofiliei” sale fundamentale, devine de înteles o asemenea atitudine de parasire a “izolationalismului ecologic” anuntat în urma cu 5 ani de presedintele G.W. Bush, la presiunea puternicului lobby petrolier si în numele tezei ca “modul de viata american nu e negociabil”. Dar iata ca, sub impactul realitatilor, de genul uraganelor Katrina si Rita din 2005, si al evolutiilor din interiorul societatii si la nivelul mentalitatilor americane, ceva este pe cale a se schimba. Dezastrul de la New Orleans, din septembrie trecut, a pus rapid capat mitului recent al “statului-fortareata”, care se considera suficient