2005 s-a incheiat cu o inflatie (8,6%) peste cea stabilita ca tinta de catre Banca Nationala si guvern. Ba, daca analizam cu atentie lucrurile, depasirea, aparent neglijabila la prima vedere, este una destul de serioasa in raport cu ceea ce fusese prevazut initial si cu ce s-a tot revizuit pe parcurs (6,5% la inceput, apoi 7,5%, cifra careia ulterior i s-a adaugat o marja de toleranta de ± 1%). Nu acesta este insa lucrul important. Nici ca s-a depasit de putin tinta, nici chiar ca s-ar fi depasit substantial tinta! Important este ca s-a probat fara echivoc ca, in ciuda tuturor sfortarilor si combinatiilor facute, politica stabilita nu a putut da rezultatele scontate. In conditiile date, nici nu putea. Asa-numita politica de tintire a inflatiei - respectiv de urmarire cu orice pret a scaderii inflatiei, chiar daca pentru acest obiectiv se ignora alti parametri macroeconomici, si, mai concret spus, se foloseste si cursul valutar pentru combaterea inflatiei, in ciuda efectelor grave asupra deficitului extern - nu este una realista pentru stadiul in care se gaseste inca economia din Romania. Este o politica prematura, cel putin din motivul ca liberalizarea preturilor nu este incheiata si restructurarea intreprinderilor de stat care mai exista, dar si a celor private cu protectie politica si clientelara nu are loc. Inca exista o componenta puternica de preturi administrate, estimata a reprezenta 22% din total, care, ingloband preturi cu mare impact, cum sunt cele la energie, are influente cu mult mai mari decat o arata cifra respectiva. Si, cand administrativ exista prevazute cresteri masive ale preturilor in discutie, sansa de a obtine o temperare semnificativa a inflatiei pe ansamblu este compromisa. Cel mai cuminte este sa nu-ti propui scaderi semnificative, pentru a nu risca sa se faca mai mult rau decat bine economiei. Scaderea inflatiei este fara indoiala un lucru b