Nu doar prozatorii saizecisti si optzecisti se retiparesc, ci si cei ai valului 2000. Dupa Cecilia Stefanescu, cu Legaturi bolnavicioase (2002, 2005), Lucian Dan Teodorovici isi republica in colectia Ego a Editurii Polirom romanul de debut, Cu putin inaintea coborarii extraterestrilor printre noi*. Gestul in sine poate avea mai multe explicatii: nemultumirea fata de receptarea cartii la prima editie (in 1999, la o editura ca si necunoscuta, Outopos), gandul ca ar putea beneficia de distributia de cu totul alta anvergura a unei edituri mari sau dorinta de a readuce pe piata, practic simultan cu alte doua romane publicate ulterior, primul sau titlu. Oricare dintre cele trei explicatii poate fi valabila in cazul lui Lucian Dan Teodorovici, dar cea adevarata se afla cu siguranta in prefata semnata de Daniel Cristea-Enache, publicata de altfel recent si sub forma de recenzie: cartea a fost rescrisa masiv, cu un spor de coerenta narativa, pe masura experientei pe care tanarul prozator a capatat-o intre timp. Analiza detaliata a schimbarilor operate fata de editia 1999, prezenta in acest text, ma scuteste de o lectura comparativa. De acum inainte, romanul de debut al lui Teodorovici va fi probabil cel pe care-l citim acum, la Polirom. Prozatorii ieseni nu s-au topit niciodata cu adevarat in noul val al prozei tinere. Mai degraba au rezistat pentru a oferi repere la care noua proza sa se raporteze. Scoala ludic-ironica din care se trag Lucian Dan Teodorovici, Florin Lazarescu sau Dan Lungu are puternice legaturi cu spiritul optzecismului iesean tarziu, din jurul revistelor Opinia studenteasca sau Dialog, si comunica semnificativ cu “grenada” neasteptata aruncata recent in ograda literaturii de spectacolul cu Evanghelistii, piesa Alinei Mungiu. Ce se regaseste la toti acesti autori e spiritul rebel fata de inclinatia spre cele religioase, cand nu spre bigotism, a Moldovei, di