De ziua lui Mozart si a eliberarii lagarului de la Auschwitz, la 27 ianuarie, în Europa predomina bemolul. De vina pentru deprimarea care a pus stapanire pe vechiul continent pare sa fie Hamas. In fapt, raspunderea ii revine in buna parte chiar Uniunii Europene. “Un cutremur” s-ar fi petrecut in teritoriile palestiniene: iata cea mai frecventa expresie utilizata in mass-media occidentale ca reactie la victoria electorala a gruparii teroriste Hamas, una care aminteste fatal de succesul democratic al nazistilor, la urne, in 1933. Metafora seismului nu e tocmai fericita, intrucat sugereaza ca succesul extremistilor palestinieni ar fi constituit pasamite o fatalitate, un soi de catastrofa naturala. In realitate, a avut loc un dezastru pe cat de predictibil, pe atat de evitabil. E clar, desigur, ca succesul politic al unei grupari islamiste belicoase, a carei Carta revendica distrugerea Israelului si care a savarsit nenumarate atentate sinucigase, fiind inclusa pe lista americana si europeana a organizatiilor teroriste, care, in fine, a salutat si imbratisat declaratiile antisemite si negationiste ale presedintelui iranian Ahmadinedjad - declaratii sanctionate cu inchisoarea in Germania - reprezinta inainte de orice un imens pericol si totodata un colosal naufragiu occidental, de vreme ce, pentru Apus, stabilitatea in Orientul Mijlociu e un obiectiv primordial. Infrangerea ratiunii in Tara Sfanta afecteaza indeosebi America si ofensiva ei de democratizare a lumii arabe si islamice, o ofensiva salutara in principiu, doar prost pregatita si precipitat transpusa in teritoriile palestiniene. Si mai serios zguduita e Uniunea Europeana, principalul finantator si sustinator al palestinienilor. Izbanda repurtata de Hamas pune capat constructiilor chinuite si iluzorii ale Comunitatii Internationale continute in asa-numita “road-map” - Foaia de parcurs spre pace, elaborata de cvart