- Diverse - nr. 21 / 1 Februarie, 2006 In fata tutunului nu toti sunt egali. Anumite persoane nu se apuca niciodata de fumat, altele incep tarziu, iar altele nu se mai pot opri. Femeile, desi incep sa fumeze mai tarziu decat barbatii, dezvolta un grad de dependenta mai mare si renunta cu mai mare dificultate la acest obicei. Dincolo de vointa sau motivatia fiecaruia exista si un motiv biologic care influenteaza usurinta de a trece peste efectele pe termen scurt ale renuntarii la fumat. Pentru a explica aceasta reactie diferita la acelasi produs, cercetatorii au recurs si la genetica. Se cunosc trei mari clase de factori genetici care pot determina gradul de vulnerabilitate: genele implicate in metabolizarea substantelor din tutun. Nicotina fiind degradata mai lent, persista mai mult timp in organism, iar persoanele respective fumeaza mai putin si renunta mult mai usor; genele ce codeaza receptorii nicotinici. Alterarea lor pare sa provoace o dependenta moderata sau un tabagism tardiv; o multitudine de gene care joaca un rol in functie de raspunsul la factorii de mediu (stres, gust, mirosuri etc) si care se pot transforma in factori genetici ai dependentei tabagice. Sevrajul nicotinic este definit ca totalitatea simptomelor care apar la oprirea aportului de nicotina dupa o utilizare indelungata. Fiind un drog in adevaratul sens al cuvantului, tutunul perturba functionarea creierului, generand o dependenta atat fizica, cat si psihica. Fumatorii au tendinta de a exagera dezavantajele renuntarii la fumat si de a minimaliza beneficiile (imbunatatirea starii de sanatate, a performantelor fizice, a aspectului exterior, a finantelor personale). Manifestarile sevrajului sunt multiple si difera in functie de persoana _ exista fumatori care nu au avut nici unul din simptomele sevrajului nicotinic, dupa cum exista si persoane care "incearca" forme severe. Ele sunt insa trec