Alcoolicii Anonimi - multa vreme n-am intalnit aceste cuvinte decat in filmele hollywoodiene. De acolo am aflat ca, in America, persoanele care au probleme cu bautura se intalnesc periodic si stau de vorba. In urma cu cativa ani, cand am trecut prima data pe langa sectia 17 a Spitalului de Psihiatrie “Alexandru Obregia”, am citit pe o placuta, in alb si negru, “Alcoolicii Anonimi din Bucuresti, Grupul 1”. Saptamana trecuta am avut ocazia sa vad cu ochii mei ce ce intampla la o intalnire AA. E miercuri dupa-amiaza, ora 5. Afara sunt -10 grade C, ceea ce nu i-a impiedicat pe membrii AA sa ajunga la Spitalul Obregia. Cu totii sunt preveniti de prezenta mea, iar eu am fost informata insistent de conditia anonimatului. “Ati venit sa vedeti ce fac betivii? O sa aveti ce scrie!”, imi spune glumet M., un barbat pe la 50 de ani, imbracat in blugi si bluza de trening. A., o doamna de langa el, il cearta: “O sa creada domnisoara ca suntem niste betivi nebuni!”. E imbracata ingrijit, poarta ochelari si ar putea fi mama oricareia dintre prietenele mele. Adica n-as banui niciodata ca e alcoolica. Ma vede nedumerita si imi sopteste: “Eu n-am mai baut o picatura de 4 ani!”. Sala in care se tin intalnirile e la subsol: o incapere lunga, plina pe jumatate cu saltele vechi. Mai multe mese unite, banci de lemn si cateva scaune sunt toata mobila. Pe pereti, niste portrete - Bill si Bob, fondatorii AA din America - si cateva rugaciuni. Membrii, vreo 20 in total, se asaza la masa si stau de vorba, cu tigara in mana si o cafea in fata: trei femei si restul barbati, majoritatea intre 40-50 de ani, dar unii si ceva mai tineri. Par foarte eterogeni din punct de vedere intelectual, social si material: de la tarani la profesori, de la functionari la oameni de afaceri. Unii sunt “veterani”, vin de cativa ani la AA. Altii au venit acolo prima oara, de bunavoie sau trimisi obligatoriu de doctor. O