(Tinerilor naratori români sexoşi)

Acum venise rândul lui Pavelescu; Şuşu obosind, luase el cuvântul, ca agronom mai bătrân... Tânărul agronom Titi Streaşină, protejatul său, trimis în experienţă în Statele Unite - povestea Pavelescu - mergea spre miază-noapte împreună cu prietena lui, Miriam, o negresă, în rabla lor de Buick, pe una din autostrăzile late, nesfârşite, părând că duc nicăieri. De condus, conducea ea, care-i spunea lui Titi ,prinţul meu". Şi care se fălea cu el, mai ales în faţa albilor, că el, Titi, care nu prea vorbea englezeşte, le făcuse din sârma unei cozi de mătură aruncată la gunoi, bătând-o câteva zile în şir, nu cu ciocanul, cu laba unui godin de tuci aruncat şi el, o busolă, ca să se magnetizeze, spunea, cunoscător, un profesor care era de faţă. Că Titi al ei, pe ce punea mâna, creştea, înflorea. Că femeile, cu el, făceau la trei luni, gemeni. C-aşa era bărbatul ei şi că aşa era în ţara lui de unde venise...

Era în primele zile ale lui decembrie. Treceau printre două lanuri de porumb galbene, paralele. Titi o rugase să oprească. Negresa frânase lung, periculos, fiind polei. Titi se dăduse jos şi intrase în lanul din dreapta. întârziase, depănuşând de probă porumbul pe care americanii îl lăsau pe câmp, până iarna, ai naibii, să se usuce cât mai mult, să nu care şi apa din ştiuleţi cu ei, acasă, şi abia pe-urmă îl depozitau în hambare. Miriam claxona în joacă, crezând că el coborâse cu o nevoie. Parcă începuse să fulguie, rar. Apoi ninsoarea se înteţi, ca supărată brusc. Titi lăsă să-i bată faţa, - era prima ninsoare din an, şi i se făcuse dor de acasă. Pusese un genunchi jos. Pe urmă şi pe celălalt, care scârţâi, parcă, trebuind să fie uns. Atinsese cu fruntea pământul îngheţat, zâmbind în sinea lui cum ghicise nu de mult negresa că se tăvălise în pat cu colega ei de cameră, o chinezoaică din Taiwan, nu