Cu exceptia discursurilor bombastice ale liderilor Hamas, nici un comentator politic nu dadea drept sigura victoria gruparii teroriste in alegerile electorale din cadrul Autoritatii Palestiniene. Chiar si sondajele efectuate in ziua votului dadeau drept victorioasa gruparea Fatah, ce-i drept la o foarte mica distanta de Hamas. Si deodata, lovitura de teatru: cu o majoritate surprinzatoare, gruparea terorista invinge, declansand explozia de bucurie a sute de mii de simpatizanti si stupoarea Occidentului.

Asa au denumit aceasta zi atat israelienii, cat si palestinienii sustinatori ai miscarii Fatah. Dar nimeni nu a comentat rezultatele si nici nu a criticat modul in care s-a desfasurat scrutinul. Si nu numai din cauza stupefactiei, ci si din cauza ca fiecare a fost nevoit sa recunoasca in sinea sa tristul adevar pe care nu a vrut sa-l accepte niciodata: victoria Hamas era mai mult decat evidenta. Semnalul decisiv a fost dat in timpul alegerilor locale, cand reprezentantii hamasisti au castigat in cele mai importante localitati din cadrul Autoritatii Palestiniene. A fost un vot pentru schimbare, un vot de pedeapsa pentru liderii Fatah si pentru coruptia care atinsese cele mai inalte nivele ale acestei miscari. Nu a fost nicidecum un vot direct impotriva Israelului, fiindca insisi liderii Hamas, desi nu au nici o experienta politica, au stiut sa-si desfasoare campania electorala in asa fel, incat sa cuprinda tot spectrul necesitatilor imediate ale poporului: eliminarea coruptiei si a saraciei, eliberarea detinutilor miscarii si, atentie, de abia pe locul trei, lupta impotriva Israelului. A fost o victorie care i-a speriat nu numai pe adeptii democratiei, dar chiar si pe cei care au obtinut-o. Desi pe tot parcursul campaniei electorale au depus toate eforturile pentru a se autoconvinge ca vor castiga, odata victoria obtinuta, liderii Hamas s-au trezit fata-n fata nu