Zilele acestea se modifică legea audiovizualului. Am naivitatea să cred că, scriind rîndurile următoare, dau de gîndit celor în drept asupra unui aspect care m-a afectat în trecutul apropiat, ca om al şcolii. E vorba despre imaginea acestei instituţii care a suferit o degradare continuă, în ultimii ani mass-media intervenind nenuanţat în cîteva nefericite situaţii în care protagoniştii au fost profesori, elevi, părinţi sau oameni aflaţi într-o relaţie oarecare cu şcoala.

Utilizînd pînă acum o grilă pentru omul simplu ocultă, CNA-ul îşi va modifica, oare, în urma îmbunătăţirii legii, atitudinea faţă de televiziunile care caută şi mediatizează senzaţionalul negativ spre a trece drept ,critice", ,obiective" etc.? Dar conducerile organelor de presă în cauză, reporterii etc.? Rămîne de văzut.

E clar deocamdată că, îndeosebi din pricina acestui mod curios de a opera în lumea presei, anume pornindu-se de la definiţii strîmbe ale atractivităţii, ori ale interesului public (termenul tehnic e barbar: ,rating"), nu numai învăţămîntul are ,probleme de imagine" astăzi. Dacă mă voi ocupa aici doar de acest domeniu e din pricina perspectivei mele fatalmente limitate şi subiective.

Pentru cine nu are tangenţe cu munca de la catedră, precizez că spectaculosul nu lipseşte din acest domeniu, dar el are, uneori, aspecte dezagreabile pentru lucrătorii din mass-media. De pildă, într-una din zilele următoare difuzării jurnalului ,Realitatea TV." din 10 ianuarie a.c., am amintit elevilor mei capcanele necunoaşterii lipsei gradelor de comparaţie în cazul unor adjective precum mai vechile în limbă mort, viu, perfect, special, îngrozitor etc. ori al neologismelor optim, alternativ, multiplu, catastrofal etc. Printre acestea din urmă se numără şi letal - socotit de autorii DEX franţuzism (cf. p. 496). Faptul a rămas, evident, necunoscut unei prezentataore