Roxana IORDACHE
Exprimarea ideii de concesie in limba latina
Editura Paideia, Colectia „Academice“, Bucuresti, 2002, 134 p.
As putea adauga, prelungind titlul: „in mentalul romanilor si in limba lor“. Dar cartea pe care v-o propun astazi, Exprimarea ideii de concesie in limba latina, este un bun exemplu pentru modul in care, transgresind barierele ferme si stricte ale gramaticii, cu toate compartimentele ei instituite (coincidenta?), de asemenea, in Antichitate (fonetica, morfologie, sintaxa, lexic), cercetatorul de azi al fenomenului lingvistic poate descoperi cum oricare limba naturala raspunde, pe cont propriu, felului de a fi al vorbitorilor ei, definindu-le, astfel, fatete, vizibile si/sau invizibile, ale personalitatii lor colective.
Datorita cartii Roxanei Iordache, profesor la Universitatea din Bucuresti, perceperea curenta si comuna a unei realitati de limba – in cazul de fata, antica si clasica, dar abordarea este, repet, aplicabila oricarui tip de structura lingvistica, indiferent de stadiul si forma ei de existenta – este reorientata spre cadrul normal de functionare al unei limbi si, mai mult, spre ceea ce reprezinta adevaratul sau orizont formativ: universul mental. Investigind textele latinitatii, de la inscriptiile arhaice si Legea celor XII Table pina la latinitatea preromanica a unor autori ca Gregorius Turonensis sau Iordanes, autoarea descopera, in cazul de fata, frecventa sintactica uluitor de inalta a ideii de concesivitate. Acest lucru nu poate fi nici intimplator, nici neaparat si exclusiv voit. In cazul autorilor culti, formele morfo-sintactice ale concesivitatii se distribuie pe o grila de preferinte in functie de optiunea literara (gen, specii, tendinte in timp si spatiu). In cazul textelor anonime, colective sau individuale (in primul rind, dar nu exclusiv inscriptii), reflectarea vorbirii vii este mul
