Nu avem de ce sa ne plingem: concerte peste concerte, dintre cele mai interesante. Daca vineri, 27 ianuarie, o omenire intreaga l-a sarbatorit pe Mozart – si bine au facut cei de la TVR Cultural ca au adaptat programul zilei la transmisiile, excelente, de la Salzburg si de aiurea! –, nici cei de la Ateneul Roman nu s-au lasat mai prejos. E si aceasta o forma de a-l omagia pe Mozart – printr-un concert de inalta tinuta, chiar si fara piese de Mozart. Fara nici o ironie. Am apreciat nu doar initiativa de planificare. Cu doua vaste panorame vocal-simfonice, care nu se pot programa oricum si oricind, apartinind lui Beethoven si Ceaikovski, dar si cu participarea inegalabilului si indragitului nostru, de ce sa n-o spunem, Valentin Gheorghiu. Ca solist in Concertul nr. 1, in sol minor, pentru pian si orchestra, op.25 de Felix Mendelssohn Bartholdy. Programul a mai cuprins si doua celebre pagini din reperto-riul simfonic, Alborada del gracioso si Rapsodia spaniola de Maurice Ravel. Orchestra simfonica si Corul Filarmonicii s-au aflat sub bagheta lui Iosif Ion Prunner. Sub semnul lui Mozart, prietenia franco-ruseasca s-a cimentat si de aceasta data, dincolo de spe-culatiile noastre si de faptul ca trebuie sa cautam prin lexicoane si pe Internet anumite date biografice ale protagonistilor.

Sigur ca n-are importanta cind este nascut Valentin Gheorghiu (pe 21 martie 1928, iar Stefan, fratele violonist, pe 23 martie 1926, pentru cei mai curiosi – ca sa nu mai piarda timpul cautind!), daca el cinta tot atit de minunat in 2006 ca si atunci cind il urmaream in anii ’50. N-are cum sa ne fie indife-renta viata lui Valentin Gheorghiu, cind este atit de strins legata de a noastra. Am fost si sintem contemporani cu un mare pianist si are dreptate Petre Codreanu sa accentueze si marea valoare componistica a lucrarilor semnate de acelasi discret, fin, sensibil si plin de nat