Utopicele reprezentari ale conducatorului „liberal“ din Carpati, cu care Ceausescu a fost temporar onorat de politicieni si oameni de cultura importanti ai Occidentului, au fost contracarate in plan literar de reprezentari distopice, sumbre sau parodice, care dezvaluiau adevarul ce se ascundea dincolo de legenda.

Ce este distopia? Distopia (dys-/dus- – radacina latina/greaca: „rau“ sau „anormal“ + -topos – radacina greaca: „loc“ , asadar „loc rau, anormal“) este un loc imaginar respingator, malefic, demn de dispretdispret, spre deosebire de utopie (ou topos: in greaca, loc inexistent), care descrie un spatiu imaginar de o perfectiune ideala. Distopica este orice societate sau regim politic de nedorit din mai multe motive. Termenul este, in general, folosit pentru a desemna o societate fictionala (din trecut sau, cel mai adesea, din viitor) care evolueaza intr-o directie malefica, de cosmar. Distopiile, cele orwelliene indeosebi fiind operele de referinta in acest sens, avertizeaza, de fapt, asupra consecintelor devastatoare ale utopiilor politice si ideologice ale totalitarismului, fascist si comunist deopotriva.

- Mitul cuplului

dictatorial, figura arhetipala a eternitatii si fertilitatii

Ne vom opri asupra uneia dintre temele care revin in distopiile ce au drept tinta Romania comunista, si anume mitul cuplului dictatorial, figura arhetipala a eternitatii, fertilitatii, continuitatii genetice si istorice (in cadrul traditional al nucleului societatii romanesti – familia prolifica) a dictaturii in spatiul balcanic, in speta, cel romanesc, asa cum apare aceasta in romanele Le Palais de Claques (Palatul Aplauzelor) de P. Bruckner1, Un Sosie en Cavale (O sosie in fuga) de Oana Orlea2, Travels in Nihilon (Calatorii in Nihilonia) de Alan Sillitoe3.

Dictatorii (Nil in romanul lui A. Sillitoe, Gondran la P. Bruckner si Kuty la Oa