Ruxandra CESEREANU &Co.
Made in Romania. Subculturi urbane la
sfirsit de secol XX si inceput de secol XXI
Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005, 186 p.
Adrian MAJURU (coordonator)
Bucurestiul subteran. cersetorie,
delincventa, vagabondaj
Editura Paralela 45, Pitesti, 2005, 276 p.
Dupa 1989, multi dintre intelectualii autohtoni s-au complacut intr-o atitudine ambivalenta: pe de o parte, o nostalgie elitar-estetizanta fata de „paradisurile pierdute“ precomuniste si o viziune apocaliptica asupra prezentului „barbar“, iremediabil degradat; pe de alta parte, un snobism „trendy“ fata de proaspat-descoperita societate de consum. Unii au produs noi lamentatii asupra ruinelor, idealizind fantasma Europei clasice, aristocratice, leagan al marii culturi umaniste. Ceilalti au celebrat fantasma hedonista, pluralist-pragmatica a Occidentului contemporan si a stilului de viata americanizant. Aparent opuse, conflictuale, ambele atitudini – pina la un punct motivate – pacatuiesc prin bovarism si autoiluzionare utopica. Altfel spus, atit „apocalipticii“, cit si „integratii“ (pentru a relua formulele lansate cindva de catre Umberto Eco) vadesc un deficit cronic de adecvare.
Fascinati de Centru – reprezentat fie de „vechea Europa“, fie de America multiculturala de azi –, ei tind sa rateze/ignore „realitatea din teren“ a periferiilor: imprevizibila, cinica, de multe ori dezagreabila, vulgara, brutala. Iar aceasta, ca orice forma de refulat, rabufneste cind te astepti mai putin.
Oricum am privi lucrurile, declaratiile de bune intentii fata de „marginalitatile“ de tot felul nu pot tine locul unei bune cunoasteri. Ceea ce nu inseamna ca proiectele care incearca, pe cit posibil, sa depaseasca respectivul deficit si sa exploreze (mai) adecvat realitatea sociala lipsesc. Inca ezitante si uneori diletante, pindite de t
