Exista o diferenta vizibila de viteza intre presedinte si premier. Basescu e locomotiva, Tariceanu e vagonul restaurant. Care doar consuma resurse, face mult fum de tigara de la grupurile de interese si unde se mai da cate o spaga pentru o bere rece. In tot acest timp, cu fesul pe frunte, Basescu baga carbuni, trage tare pentru ca trenul Aliantei sa nu se opreasca in mijlocul unui camp, fara procente in sondaje. Transpira, munceste si suduie: "M-am saturat de narodul asta de Tariceanu" "M-am saturat de narodul asta de Tariceanu!", ar fi exclamat cu naduf presedintele Traian Basescu intr-una dintre deplasarile facute recent in strainatate.
Narod e un cuvant de origine slava. Narod inseamna popor. Cuvantul se foloseste la noi prin Oltenia, imprumutat de peste granita, de la bulgari si sarbi. El defineste un personaj prost, natang si fara prea multa minte. "Ce-ai, nana, esti narod, mancasi bureti stricati?!", auzeam deseori in orasul copilariei mele, Turnu Serverin.
Desi pare, Traian Basescu nu vorbeste aiurea in tramvai. El transmite de cele mai multe ori, fara nici o retinere, ganduri care ii vin in minte despre unii si altii. Seful statului nu este precaut in privinta unor persoane sau situatii. A fost criticat pentru ca nu are stofa de presedinte, ca nu e diplomat, ca nu stie sa-si mascheze reactiile si gandurile. Ca da cu bata in balta si la Bucuresti, si la Strasbourg.
Premierul este, in mod evident, incalecat de actualul presedinte. Care probabil si-ar fi dorit sa-l aiba la Palatul Victoria pe "Draga Stolo".
Tandemul Basescu-Tariceanu este unul fortat. A aparut pe ultima suta a campaniei electorale din 2004 si s-a impus gratie unui entuziasm portocaliu fara margini. Nimeni nu se gandea atunci la raportul disproportionat de forte intre scorpionul Basescu, un comandant de cursa lunga, harsait prin furtunile oceanelor si porturile lumii,
