- Editorial - nr. 22 / 2 Februarie, 2006 Daca ar fi sa apelam si noi la Cartea Funciara a istoriei, asa cum fac azi multi contemporani de-ai nostri, sa ne cerem drepturile de demult avute, adica sa intabulam tot pamantul mostenit de la stramosii nostri traci si geto-daci, noi, romanii, ar trebui sa fim cei mai bogati din Europa. Ar fi vorba de peste un milion de kmp, adica de peste 4 ori mai mult decat teritoriul de azi al tarii (237.400 kmp): din vestul Asiei Mici si de la Marea Egee, in sud, pana la Bug si chiar mai departe, in est, la Carpatii Padurosi si mlastinile Pripetului (Ucraina), Muntii Boemiei (Cehia), in nord; cursul Dunarii Mijlocii, in vest, si apoi Peninsula Balcanica, in sud si sud-vest. De altfel, marele Herodot, supranumit si parintele istoriei (485-425 i.e.n.) scria la vremea lui: "Neamul tracilor este dupa cel al indienilor, cel mai mare dintre toate". Daca istoria ar fi decurs lin, pe arealul de care vorbeam ar fi trait o mare imensa de romani, sau cum se vor fi numit ei, cu certitudine urmasi ai tracilor. Atunci n-ar fi existat nici Constantinopolul, nici Kievul, nici Sofia, nici Belgradul si, evident, nici Budapesta, si multe altele. Desigur, este vorba de un scenariu care nu s-a intamplat, dar el este bine de retinut atunci cand vorbim de drepturile istorice ale romanilor. Viata si-a urmat cursul ei. Popoarele barbare (si n-au fost putine) au muscat puternic din zestrea funciara a tracilor si chiar a geto-dacilor, in nord si in sud, in est si in vest. Cei mai mari beneficiari au fost slavii, si in primul rand rusii (sec. IV), dar si ucrainenii, bulgarii si iugoslavii (sec. VI-VII), iar in cele din urma ungurii (sec. IX). Lista poate continua. Plecand de la principiul selectiei naturale, valabil la acea vreme si in relatiile intre popoare, ne intrebam cum a fost posibila aceasta rasturnare de situatie in care am ajuns? Raspunsul ni-l