În campania electorală a promis să fie un preşedinte jucător. A trecut un an şi ceva şi, într-adevăr, a reuşit să fie cel mai vizibil personaj de pe terenul politic. Numai că s-a mulţumit În campania electorală a promis să fie un preşedinte jucător. A trecut un an şi ceva şi, într-adevăr, a reuşit să fie cel mai vizibil personaj de pe terenul politic. Numai că s-a mulţumit să stea la galerie şi să bată toba, tânjind să înscrie un gol. Acum şase sau şapte luni, Traian Băsescu a spus, pentru prima oară, că Guvernul României riscă să cadă sub influenţa grupurilor de interese. Au urmat şi exemplele: numiri clientelare în vămi, firme care cumpărau ieftin energia hidro şi o revindeau scump, spitale care au acumulat datorii cât SIDEX înainte de privatizare sau faptul că România cumpără gazul rusesc la un preţ mai mare decât cel plătit de ţările din vestul Europei. "Mi se pare incorect, dacă ar apărea situaţii în care să ni se poată reproşa ceea ce noi reproşam guvernului Adrian Năstase - fabricarea de legi şi ordonanţe pentru o anume clientelă", spunea Băsescu, la 11 august 2005. Exact acelaşi avertisment a fost reluat de şeful statului şi ieri: "De prea multe ori, mafia a ajuns pe masa guvernului. Sunt prea mulţi care au beneficiat de acte normative ce au trecut şi prin parlament, dându-se explicaţii false". Problema este că, între 11 august 2005 şi 1 februarie 2006, aceste acuzaţii au rămas fără nicio finalitate. Opinia publică nu a aflat, de exemplu, dacă acele celebre contracte cu energia hidro au fost reziliate sau dacă la conducerea vămilor au ajuns oameni cinstiţi, numiţi pe bază de concurs. În acest fel, dacă nu va acţiona într-un fel sau altul, Băsescu va risca să reediteze propria versiune a povestirii "Petrică şi lupul". Avertismentele sale sunt, fără îndoială, extrem de spectaculoase, dar va veni şi un moment în care opinia publică se va întreba: şi ce a făcut,