Actiunea de interventie in procesul de reabilitare a zonelor afectate de dezastre naturale se transpune in practica, de obicei, prin reconstructia caselor de catre anumiti „experti“ – antreprenori, urbanisti, arhitecti, constructori etc. Acest tip de interventie, ce s-ar putea traduce prin „aprovizionarea“ cu case a populatiei, nu face decit sa agraveze fisura deja produsa in urma dezastrului intre mediul construit al unei comunitati si cultura sa.
Nu credem ca oamenii au nevoie ca arhitectii, expertii sau statul sa le construiasca gospodariile si casele in locul lor si nu vrem ca reconstructia caselor din zonele inundate ale Banatului sa arate ca o noua colonizare. Dupa parerea noastra, lucrul de care oamenii au nevoie este un prim ajutor care sa duca la refacerea functiilor vitale ale modului lor de existenta, iar rolul specialistilor ar trebui sa fie mai ales acela de a le oferi solutii care sa ii protejeze in fata altor viitoare posibile tragedii. Singurul mod ca astfel de proiecte sa refaca sanatos legatura intima a oamenilor cu locuintele lor este ca ei sa fie implicati in procesul de reconstructie.
Solutia propusa de noi este o refacere „treptata“ a caselor, pornind de la constructia unor nuclee care sa permita atit locuirea, precum si reluarea activitatilor gospodariei. Aceste nuclee ar trebui sa functioneze ca niste „germeni“, urmind ca ansamblul gospodariei sa creasca apoi in mod natural, dupa situatia specifica a fiecarei familii in parte.
Pornind de la o posibila defalcare a gospodariei in subansambluri, propunem definirea, proiectarea si construirea cite unui „nucleu“ pentru fiecare dintre acestea. Tipul parcelei, pozitia ei in planul satului, orientarea fata de punctele cardinale si vinturi, precum si situatia particulara a fiecarei familii pot determina diverse moduri de a amplasa aceste nuclee pe teren. Ele pot fi folosite pen
