Apa trece, pietrele ramin. Vorbele trec, impresiile pe care ele le creeaza ramin. V-ati pus vreodata intrebarea: din noianul de informatii cu care sintem bombardati zilnic cit va veti mai aminti peste, sa zicem, nu mai mult de doua sau trei saptamini?! Dar peste sase luni? Dar prin preajma alegerilor? Pina atunci nu ne vom mai aduce aminte de multe. Dar ceva ramine! Ramine atitudinea pe care am apucat sa ne-o formam, sa ne-o modelam atunci cind urmaream stirile. Asadar, contextul in care ne este prezentata o stire este cel putin la fel de important ca stirea in sine, atunci cind vine vremea sa ne raportam la viata politica, la un politician sau altul; atunci cind e timpul ca atitudinile sa devina manifeste. Apa trece, pietrele ramin, iar stirile se duc. Atitudinile sint cele care vor produce efecte.
In momentul in care o persoana cum este ministrul Monica Macovei este acuzata de te miri ce, intr-un mod atit de desantat, nu ai nevoie de alte certitudini ca sa vezi regia din spatele unei afaceri de presa murdara. Nu este prima data cind Monica Macovei, unul dintre stilpii de credibilitate ai actualului Guvern, intra in colimatorul presei pentru nimicuri. Ne amintim acuze teribiliste si lipsite de bun-simt legate de alcoolism, incompetenta, timpenii care n-au legatura cu calitatea guvernarii, asa cum o exercita peste justitie doamna Macovei. Praf in ochii credulului, piine pentru indignatii de serviciu si revelatii pentru mintile odihnite.
Atunci cind presa (parte a ei, cea intoxicata) inceteaza a mai fi critica cu ea insasi, calitate indispensabila democratiei liberale, singura protectie a cetateanului ramine insasi propria sa capacitate de a gindi critic. Si, din pacate, aceasta functiune a mintii nu a fost suficient antrenata nici de sistemul de invatamint comunist si nici de cel postdecembrist. Nu ne mai ramine decit apelul la bunul-simt al fiec
