Intr-un context in care Adrian Marino „se gudura“, Ion Bogdan Lefter e „perdant din capul locului“, Dan Petrescu e „caz patologic“, iar Luminita Marcu si Costi Rogozanu „au debutat socotind ca este profitabil sa traiasca din injuratura“, „saracul“, termenul pe care Gabriel Liiceanu il foloseste in ce ma priveste, in interviul acordat recent lui Ovidiu Simonca, pare blind. E, probabil, din partea sa, un semn de compatimire. Motivul pare a fi ca la Polirom as duce o politica editoriala bazata pe debutanti.
- Discutia cu mine, invocata in interviu, n-a avut ca subiect debutantii
N-as scrie aceste rinduri daca o astfel de afirmatie n-ar fi o mistificare. Prozatori ca Matei Calinescu, Gabriela Adamesteanu, Stefan Agopian, Norman Manea, Nicolae Breban, Paul Goma, Augustin Buzura, Simona Popescu, Nora Iuga, Alexandru Ecovoiu, Dora Pavel, ca sa numesc doar citiva publicati in „Fiction Ltd“, colectie inaugurata in 2003, nu sint debutanti, Gabriel Liiceanu o stie prea bine. Nici Dan Lungu, Sorin Stoica, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lazarescu, nici Radu Pavel Gheo, T.O. Bobe, Cecilia Stefanescu, Bogdan Suceava si alti autori din colectia „Ego“ nu sint debutanti. La Polirom nu au fost publicati cu preponderenta debutanti, ar fi fost si imposibil. Din cei cca. 30 de prozatori publicati anual, doar 5-6 sint la prima carte, un procent perfect plauzibil. Ei sint ceea ce, cu o expresie oarecum lipsita de eleganta, Gabriel Liiceanu numeste „ceata“. De prisos sa mai mentionez ca, dintre debutanti, cartile lui Ionut Chiva, Filip Florian, Ioan T. Morar sau Adrian Schiop au fost premiate sau nominalizate la premii. In aceste conditii, am sa-i amintesc domnului Liiceanu ca nici discutia cu mine, invocata in interviu, n-a avut ca subiect debutantii, ci acuzatia sa ca as promova autorii tineri ca si cum as face reclama la... detergenti.
Am sa repet deci, s
