Medicii acuza inechitati la noua codificare a tratamentelor pentru diferite boli. Un diagnostic mai putin complex ajunge sa fie mai bine punctat decit unul dificil. Cea mai mare problema ramine insa finantarea discriminatorie fata de Bucuresti. Codificarea bolilor pentru stabilirea indicelui de complexitate a stirnit numeroase nemultumiri printre medicii ieseni. Pentru ca unele boli mai simple sint mai prost codate decit altele mai complicate, medicii ajung la situatii absurde: sa completeze fisa pacientilor cu boli secundare, dar pentru care primesc o finantare mai buna. Fisa fiecarui pacient care este internat intr-un spital contine, pe linga diagnosticul dat de medic, si un cod format din citeva litere si cifre. Acest cod arata cite puncte va primi boala tratata la respectivul pacient pentru a se stabili apoi gradul de complexitate al acesteia. Stabilirea gradului de complexitate al bolii unui pacient se face pentru a se calcula apoi indicele de complexitate pe clinica, respectiv pe spital, in functie de care se acorda finantarea unitatii. Cu cit spitalul are un indice de complexitate mai mare, cu atit va primi mai multi bani pentru un caz rezolvat, adica un buget mai mare. Medicii au remarcat unele discrepante in aceasta codificare, care se dovedesc la un moment dat problematice pentru valorizarea profesionalismului unora dintre ei. Altfel spus, sint situatii in care, pentru o boala mai putin complexa, se primeste un cod cu un punctaj mai mare decit pentru o alta boala mai complicata. Un exemplu, spun medicii, este operatia de extirpare de sin sau cea de extirpare a glandei tiroide. Un astfel de diagnostic primeste, potrivit codificarii impuse de la Bucuresti, un punctaj mult mai mic decit cel care revine unei banale grefe de piele. "Operatia de extirpare a unui sin este mai complexa decit o grefa de piele, in care iei o bucata dintr-un loc si o cosi in altul. In