- Cultural - nr. 23 / 3 Februarie, 2006 Mai ieri, alaltaieri, a fost ziua de nastere a lui Caragiale. Evenimentul a trecut aproape neobservat, trecut cu vederea chiar si de presa noastra literara, care pare a avea alte prioritati ale... actualitatii. Cu toate acestea, I. L. Caragiale e mai prezent in viata noastra decat ne-am putea imagina multi dintre noi. Nu neaparat pentru ca el ne priveste cu un suras stins de pe bancnota noastra de 100 de lei noi care, vai, nu se afla in multe «exemplare» in portmoneele multor romani. Ale celor mai multi! Caragiale este invocat cotidian mai mult ca oricand, chiar si de cei care au o foarte vaga idee despre opera sa. Auzi adesea spunandu-se, "De-ar trai Caragiale, ce-ar mai putea scrie!" Se pare ca tram in "Caragialia", asa cum a numit un critic spatiul operei lui Caragiale. Doar acolo se poate intampla orice, de la impunerea cate-unui "Gagamita Dandanache" de la "centru", ca e deputat, ca e senator, ca e cine stie ce "mare scula de bascula", venit sa faca pe-a nebunul in provincie, trimis tot de la "centru", in control sau sa faca ordine in "dezordinea" coruptiei. Alteori se exclama in fata unei situatii de-un "ridicol sublim": "E ca-n Caragiale!". Cel mai adesea, Caragiale e invocat in zona politicului, unde se petrec cele mai inimaginabile situatii... caragialesti. De la discursuri baloase, mincinoase, la impleticiri de limba romana, ca nici dracul nu gaseste intelesuri, la eforturile vangheliste de conjugare a unui verb "existential": a fi. Sa nu mai vorbim de combinatiile amoroase din «lumea celor... care nu cuvanta», prin cine stie ce birouri de contopisti ! Dar care stiu sa invarta banii incat sa nu mai aiba timp sa-i numere, de multi ce sunt. Daca vorbim de «matusi» care lasa mosteniri, de «penali» care stau la taifas cu cei «din capul trebii», sau la dialogul surzilor din zona sanatatii, nu putem sa nu fim de