- Istoric - nr. 23 / 3 Februarie, 2006 In istoria poporului roman, Vlad Tepes, fiul lui Vlad Dracul, se inscrie intre domnitorii de seama ai Tarii Romanesti, careia i-a aparat libertatea, neatarnarea si i-a dat temelii trainice de alcatuire. Domn in trei randuri al Tarii Romanesti (1448; 1456-1462; 1476), Vlad Tepes a urmarit consolidarea puterii centrale in fata marii boierimi, pentru a-i diminua autoritatea, iar pe plan extern, apararea libertatii, a neatarnarii fata de Poarta Otomana, care incerca sa extinda si la nord de Dunare regimul administratiei directe - pasalac - instaurat in Peninsula Balcanica. Fara o tara bine organizata sub aspect administrativ, militar, dar si al coeziunii politice, nu se putea rezista presiunilor puterii otomane ajunsa, sub Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, la cele mai inalte culmi. Imprejurarile atat de dificile l-au determinat pe Vlad Tepes sa ia masuri restrictive, iar pentru cei ce nesocoteau vointa domnitorului identificat cu interesele tarii teapa constituia avertisment. Toti marii suverani ai epocii medievale au practicat metode similare, fiind preocupati de intarirea autoritatii centrale. Aureola mitica i-a fost conferita lui Vlad Tepes datorita rolului politic european jucat. El a domnit in conditii cu totul deosebite, in momentul disparitiei unui milenar imperiu, cel bizantin, si instalarea celui Otoman in peisajul politic european. Istoriografia moderna si contemporana de la noi l-a asezat pe buna dreptate in galeria marilor voievozi ai romanilor alaturi de intemeietorii vietii statale si de cei ce au facut-o sa dainuie neintrerupt in pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Vlad Tepes a intrat ca arhetip in constiinta maselor, lansand un sir de provocari istoricilor si scriitorilor romani. Dintre toti domnitorii romani se poate spune ca Vlad Tepes s-a bucurat de cea mai mare faima europeana man