O glumă proastă şi isteria care rezultă

În ziua aceea, publicul scriitorului chilian, Ariel Dorfman, era alcătuit din 2.000 de profesori de literatură reuniţi la Hotelul Hilton, din Miami, într-un forum de dezbatere despre rolul intelectualului în secolul XXI. În loc să-şi ţină discursul, el le-a povestit interogatoriul la care a fost supus într-una din încăperile fără ferestre de la aeroport: " Le-am povestit cum pe 27 decembrie, la orele 11,31 a.m., agenţii pentru securitatea teritoriului m-au arestat la aeroportul internaţional Miami ca să-mi confişte notele discursului de la Washington, pregătit pentru sesiunea plenară a Asociaţiei americane pentru limbile moderne (MIA). De-a lungul intervenţiei mele am presărat nenumărate semne că tot ce povestesc este o gigantică invenţie literară, am lansat ideea unui expozeu ironic al contradicţiilor intelectualilor în epoca noastră tulbure. M-am referit la Jorge Luis Borges şi Vladimir Nabokov, aceşti maeştrii ai iluziei şi ai manuscriselor apocrife. Am avansat ideea că agenţii aparţineau unei secţii secrete a Securităţii teritoriului, cu misiunea de a-i elimina pe universitarii străini, deţinători ai unor informaţii periculoase. Am spus că unul dintre agenţi, un bărbat deşelat, avea ochelari asemănători cu cei ai lui Troţki. Am repetat comentariile mele sarcastice, revenind mereu la teza mea centrală conform căreia intelectualii americani ar trebui să se inspire din lupta chilienilor împotriva dictaturii, ca să stăvilească eroziunea libertăţii în Statele Unite, cu referinţe explicite la Ťcelălalt 11 septembrie», din 1973, cînd a fost ucis Salvador Allende. Am dus absurditatea la extrem, povestind cum cei doi m-au hărţuit cu întrebările lor despre celulele adormite chiliene, pregătite să pedepsească CIA pentru modul cum a distrus democraţia din Chile". (Le Monde, 13 ianuarie 2006)

Dorfman se aştepta ca o adun