Tot umbland pe coclauri, cum mi-e obiceiul, am nimerit, intr-o sambata, la inmormantarea lui Cioaca. Cortegiul a pornit de sub padure, din gavanul in care-s ascunse acareturile tiganului. Domnia sa, consoarta si puradeii au vietuit de cand ii stiu intr-o cosmelie de paianta, cu peretii varuiti albastru-siniliu si cu acoperis din carton gudronat, spuzit de muschi. Satul e, ehei, departe... Mi-l amintesc pe paznicul-braconier Cioaca aparand zambitor in chenarul pravalit pe-o parte al usii: stia ca va fi vanatoare si, intai de toate, in zori, s-a barbierit. Greu de banuit cu ce soi de scule; oricum, obrazul botit stralucea albastru. Varsta i-o poti aproxima doar dupa numarul plozilor, altfel i-ai da intre 30 de ani si, sa zicem, 105. Totdeauna a fost ciuca banuielilor si bataii de joc. Din sapte furturi de lemne, era vinovat de unu-doua, dar patimea pentru toate. Cum sa gasea un mistret in lat, cum se controlau oalele tiganului Cioaca. Ba una, ba alta, s-a ales cu cazier: trei ani cu suspendare si cinci intrati in gratiere. Ne arata cum saluta dumnealui, spasit, completul de judecata: "'traiti, onorata 'stanta". Vanatorii il iscodesc: Cioaca, ia zi, cum ai aflat de revolutie? "A trecut a' lui Sandulache pe-aici si mi-a zis "Buna ziua, dom' Cioaca!" Clar ca se-ntamplase ceva!" Cioaca n-a fost prost deloc. Si avea o blandete hatra inscrisa pe mutra ciocolatie, brazdata de riduri ca niste santuri anti-tanc. Povestea ciudat: din trei propozitii, sarea doua si ramanea numai cea din mijloc - de fapt... esenta comunicarii. Nara eliptic si lasa loc de puncte-puncte, contand pe imaginatia ascultatorilor. "Dumnealor au impuscat mistretul... era un grup de tovarasi ... si-l acopera cu frunzare, sa-l ia pe sest, la intoarcere... Sigur ca l-am ciordit... numai ca... iertati dumneavoastra... drept atunci si-acolo m-au trecut nevoile... Plec eu, vin ei... Ninsese. Cauta dumnealo