Chiar nu înţeleg! "Sondajele astea poate merg în politică, dar în cultură este altceva!" - mi-a spus, cît se poate de ferm, o personalitate cît se poate de marcantă a culturii noastre apropo de recentul "barometru de cultură". "Nu e chiar aşa - mi-a spus doct o altă persoană, altminteri cît se poate de doctă - oamenii de fapt au mai multe cărţi în casă decît se spune în sondajul acela...". Cultura este "altceva": faţă de ce, în ce sens "altceva"? "Oamenii" au mai multe cărţi: care "oameni", de unde, despre cine este vorba în propoziţie? Cum pot oameni care lucrează cu cuvintele - şi lucrează bine! - să le folosească brusc într-un mod atît de confuz, oameni care sînt obişnuiţi să construiască argumentaţii de mare subtilitate să emită brusc judecăţi de moaşă comunală vexată în demnitatea ei profesională, cu aerul însă că nu fac decît să enunţe evidenţa însăşi, clară şi limpede precum apa de izvor? Chiar nu înţeleg...

Ne aflăm, am impresia, în zona a ceea ce Mary Douglas numeşte "poluare simbolică", a unei relaţii dintre puritatea culturii şi impuritatea mijloacelor profane de tratare a acesteia, sondajele, de natură să "polueze simbolic" (a se citi să "profaneze") corpul sacru al culturii.

Corpul culturii... Cred că am atins aici o posibilă analogie cu istoria corpului uman, protejat şi el timp de milenii prin tabu-uri stricte împotriva "poluării simbolice" prin intervenţii neadecvate. Opera divină, corpul nu putea fi atins nici el decît de personaje sacralizate (şamani, vraci, mari preoţi, etc.), prin mijloace - fie ele benefice sau malefice - din aceeaşi sferă a sacrului. Or, pentru unii oameni de cultură (să-i numim generic intelectuali), cultura pare a fi un astfel de trup sacralizat, ce nu poate fi atins decît de către marii şamani ai culturii: intelectualii înşişi.

Dacă acceptăm această analogie euristică, s-ar putea să fie de folos continuare