De cât a vorbit la Consiliul Naţional al PSD, trebuie să-l doară tare rău mâinile pe Mircea Geoană. Liderul PSD s-a urcat la tribună cu un discurs pregătit pentru un show total multimedia, De cât a vorbit la Consiliul Naţional al PSD, trebuie să-l doară tare rău mâinile pe Mircea Geoană. Liderul PSD s-a urcat la tribună cu un discurs pregătit pentru un show total multimedia, care ar fi trebuit să meargă direct în conştiinţa elitei partidului din sală şi în sufletul alegătorului social-democrat de pe cuprinsul patriei. Prestaţia a fost urmărită cu interes la început, pentru a sfârşi năucind pe toată lumea. Timp de mai bine de o oră, Mircea Geoană s-a bâţâit, a fluturat braţele de parcă era atacat de albine ucigaşe, a arătat cu degetul, şi-a zobit pumnii, s-a răstit la coaliţia de dreapta, a oblojit rănile dureroase ale PSD. Preşedintele social-democrat şi-a interpretat partitura când pe un ton patetico-liricoid ? în pasajele privind starea grea a oamenilor de rând ? când agresiv cu puterea de dreapta, când sfătos şi blajin, când autoritar şi înflăcărat cu gândul la viitorul luminos al partidului. Nici cei mai înverşunaţi critici de teatru nu pot spune că actorul nu s-a străduit. Săracul, nu are, la urma urmelor, nici o vină. ?sta a fost textul, astea au fost indicaţiile de regie, aşa a fost sfătuit de consilieri, ăsta e rezultatul: o piesă de amatori, jucată prost. Mircea Geoană nu a lăsat nicio şansă pentru spectatorii care ar fi vrut cu orice preţ să îi creadă emoţia interpretării artistice. În ciuda eforturilor, a fost fals, ceva s-a rupt în "jocul" său. Pe de o parte a dat din mână precum Ceauşescu. S-a încruntat, a propovăduit apocalipsa dreptei, şi-a îngroşat vocea, şi-a pus pieptul pavăză pentru apărarea membrilor de partid hăituiţi de actualii guvernanţi. Pentru activul de partid era un tip de limbaj cunoscut, familiar chiar. Era neaoş pesedist, liniştitor şi