Aflandu-ma in automobilul unui roman din zona Chicago si care se oferise sa ma ia cu el pana la Cleveland, pe drum, ca oamenii, am inceput sa vorbim despre... ale tarii.

La un moment dat, gazda mea, preot greco-catolic intr-un mic orasel, Merillvile, a inceput a tuna si a fulgera impotriva Bisericii Ortodoxe din tara, care nu doar ca "a colaborat cu securitatea, dar acum mai si refuza sa restituie bisericile pe care le-a furat". Imprudent, m-am trezit incercand sa-l temperez: atat mi-a trebuit, ca la prima benzinarie, pretextand o schimbare de traseu, m-a lasat balta!

Intamplarea aceasta m-a facut sa privesc mai cu atentie la apartenenta religioasa a romanilor emigranti, intrucat mi-am dat seama ca aici, departe de tara, ea isi developeaza nestingherit consecintele. Astfel incat, dupa mai multe experiente de acest fel, am inteles cata nedreptate (una de apreciere, de consideratie) se face unor culte crestine romanesti mai putin proeminente, in raport cu atotputernicele expresii ale crestinismului, ortodoxia sau catolicismul. Si aceasta, dupa ce mi-am raportat noile achizitii la atat de frecventele scandaluri din emigratie (Paris, Montreal, New York, Sacramento) pe parcursul carora preotii ortodocsi au aruncat segmente ale emigratiei unul impotriva celuilalt.

Precizam: randurile care urmeaza nu au intentia de a pune intr-o lumina nefavorabila Biserica Ortodoxa Romana (ale carei merite istorice, milenare, nu pot fi puse la indoiala de faptele catorva reprezentanti) ci de a aduce la stima cuvenita unele orientari crestine ale conationalilor nostri din emigratie, discrete in manifestarile lor pana la anonimat.

Daca azi, in tara, printr-un sondaj ar fi intrebati trecatorii ce stiu despre Adventistii de ziua a saptea, conationali ai lor, am constata mirati cata ignoranta (si ignorare) exista in aceasta privinta.

...Iar aici nu despre doctrine