De ani buni, actorul Stefan Sileanu si-a luat in serios marea sa pasiune pentru arta. De fapt, nu mai poate trai fara sa picteze. Expozitiile cu care ne-a incantat pana acum nu lasau, nici pe departe, impresia ca avem de-a face cu un incepator. Explicatia este simpla. Prima iubire a acestui monstru sacru al scenei romanesti a fost pictura, pe care a abandonat-o in favoarea teatrului. In sufletul sau, insa, printre rolurile interpretate pe scena, pe marele sau pe micul ecran, in ragazul dintre repetitii sau in vacantele pe care si le permitea, in timpul calatoriilor prin tara sau in Europa, Stefan Sileanu "canta" armonia naturii, a intinderilor de ape pentru care are o atractie magnetica.
Actuala expozitie gazduita de Galeria "Simeza" ne dezvaluie un artist mai profund, mai luminos, cu o tusa ferma, sigura, un adevarat magician in stare sa mentina privitorul in fata unui tablou minute in sir. Exista, parca, rezumata in picturile maestrului o infinita dorinta de sinteza, de nedisimulata daruire, de contopire cu ceea ce reprezinta esenta, atat a valorilor morale, estetice, cat si a formelor care par a fi intrat pentru totdeauna in universul propriu - al proiectiilor, gandurilor, sentimentelor sale de zi cu zi. Panzele sale, fie ca reprezinta peisaje urbane, naturi statice, marine, portrete sau autoportrete, intregesc, printr-un fir invizibil, de rascolitoare sensibilitate, darul actorului de a da viata atator personaje cu acela al descoperitorului de frumuseti invietuite. "Nu, nu este un refugiu. E o pasiune veche care, pe masura ce trece timpul, ma acapareaza", iti explica simplu, fara artificii retorice.
De ani buni, actorul Stefan Sileanu si-a luat in serios marea sa pasiune pentru arta. De fapt, nu mai poate trai fara sa picteze. Expozitiile cu care ne-a incantat pana acum nu lasau, nici pe departe, impresia ca avem de-a face cu un incepator. Explicatia
