JURNAL DE CINEFIL Steven Spielberg e din nou in atentia publicului. Desi povestea unei echipe de fosti agenti ai Mossadului care are drept obiectiv eliminarea tuturor celor care au initiat atacul terorist de la Olimpiada din 1972 are in varianta ecranizarii lui Spielberg o fata mai mult decat umana, filmul genereaza o multime de controverse. Agentii care ii urmaresc indeaproape pe palestinieni au regrete cand ucid un terorist, iar Spielberg are grija ca dreptatea pentru disputele istorice de teritorii sa nu fie atribuita nici unuia dintre popoare.
"Am facut filmul pentru ca, pur si simplu, am vrut sa spun povestea. Vreau ca fiii mei sa poata vedea intr-o zi ce s-a intamplat. Nu cred insa ca un film, o carte sau orice alta forma de arta ar putea rezolva problemele de astazi din Orientul Mijlociu", declara Spielberg intr-un interviu in Time.
Dar filmul nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor nu spune povestea acelor zile de Olimpiada, ci relateaza cursa nebuneasca pentru prinderea teroristilor declansata de Golda Meir, premierul israelian de la acea data.
Distanta dintre film si realitate e uneori mult mai mica decat cei cativa centimetri de pelicula, iar zilele atentatului si jocurile politice din jurul lui par scoase si ele dintr-un film. Iar romanii ar trebui sa se simta mai apropiati de pelicula aceasta, fie si pentru ca steagul echipei Israelului a fost purtat de un evreu de origine romana si n-a fost singurul de-al nostru care a trait la maximum acele evenimente.
Octavian Mercurian a fost antrenorul echipei olimpice de caiac-canoe si a participat la cinci Olimpiade. Printre ele si cea de la München din 1972. "Echipa olimpica a Romaniei locuia in blocul de vizavi de echipa Israelului, asa ca atentatul s-a petrecut la cativa metri de noi. Palestinienii i-au atacat pe israelieni pe 5 septembrie la 5 dimineata, dar
