Mult trebuie sa fi repetat Mircea Geoana in fata oglinzii ca sa atinga nivelul de elocinta etalat, ieri, la Consiliul National al PSD, sub lozinca lacrimoasa „Intoarcerea la oameni".
De la discursul dezorientat, cu accente de isterica exaltare, de acum doi ani, cand candida la Primaria Capitalei, liderul pesedist a trecut la retorica bine colimata, insotita de note vibrante si gestica elocventa.
Aceasta din urma, deprinsa parca dupa manual, este menita nu numai sa sublinieze ideile vorbitorului, ci sa si creeze impresia ca el este sincer in ceea ce spune.
Iata, cand vorbeste despre „oprirea robinetului privilegiilor", mimeaza, peste tribuna, inchiderea unui robinet, cand intreaba „De ce, domnule Tariceanu?", isi pune mainile-n solduri, cand indeamna la o „politica social-democrata cu sufletul", isi duce mana la inima, cand anunta „contractul social" pesedist,
despica, hotarat, aerul cu palma, iar cand da semnalul „marsului spre o guvernare europeana", isi ridica bratul, profetic. Mircea Geoana se straduieste, asadar, din toate puterile sa demonstreze ca lucreaza cu convingeri, nu cu simple instrumente de propaganda.
Din pacate pentru aceasta Alba ca Zapada a politicii romanesti (Geoana insusi declara, in replica la acuzatia ca a dosit un teren de 8000 de metri, ca are „o cariera si o reputatie imaculate"), vibreaza prea tare pentru a fi autentic.
El a prezentat, sub forma de contract cu cetatenii, un adevarat paradis social al viitoarei guvernari pesediste.
In acest rai, milionarii vor fi solidari cu saracii, pensionarii vor trai decent din miliardele de la BCR, toti copiii vor avea acces la scoli bune, bolnavii vor fi ingrijiti cu devotament in spitale romanesti, muncitorii si taranii vor avea venituri indestulatoare, conducatorii vor fi dedicati cetatenilor, clientelismul va @N_
