"Domnu ziarist, hai sa-ti zic una tare..." Prin aceasta formula introductiva un ziarist poate primi de la o sursa "cazul vietii", care sa declanseze un scandal-monstru si sa-l faca peste noapte celebru. Cum la fel de bine, prin aceeasi formula, acelasi ziarist poate primi, de la aceesi sursa, un altfel de "caz al vietii" care sa puna, tot peste noapte, un sfarsit brusc unei cariere construite cu greu, ani de zile. La fel ca unui doctor Ciomu al condeiului, unui scriitor de presa care greseste grav, aruncand pe piata, cu sau fara voie o "bomba de presa" ce se dovedeste ulterior a fi o bula de aer fasait, i se duce vestea in breasla. Si poate ajunge in situatia in care, cu tastatura in bat, sa bata ca la Poarta Raiului la usile tuturor redactiilor, din spatele carora sa se auda acelasi mesaj : "Nu e nimeni acasa".
Sigur, e nedrept, pentru ca oricine are dreptul sa greseasca omeneste macar o data. Mai ales ca, asa cum declara Marian Munteanu in editia de azi, ziaristul poate fi de multe ori unealta nevinovata care aduce in lumina un mesaj otravit.
De altfel, problema "surselor de incredere" a fost redeschisa abrupt saptamana trecuta, cand un cotidian central a aruncat pe piata informatia unor presiuni facute de ministrul Justitiei Monica Macovei pentru inlaturarea procurorului care s-a ocupat de dosarul magnatului Dinu Patriciu. Informatie despre care s-a dovedit ulterior ca nu exista nici un fel de probe. Cineva probabil l-a sunat pe ziaristul semnatar cu clasicul mesaj : "Domnu' ziarist, hai sa-ti dau una tare!" Dupa cativa ani de presa, daca intr-adevar vrea sa-si faca serios meseria, spre un ziarist bun incep sa vina aceste personaje denumite generic "omul cu dosarul". Un ins, de obicei din esaloanele doi sau trei ale unei institutii care vrea, cum se zice pompos, "sa rupa zidul tacerii". Uneori acesti oameni sunt animati de intentii bune, vrand sa dea la
