Cand presa devine caine de vanatoare, nimeni nu mai are garantia respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale. Astazi, unii se bucura de situatia in care se afla dl Nastase. Cand actuala putere va pierde alegerile, altii se vor bucura de ce o sa pateasca dnii Tariceanu, Basescu si Morar, de pilda. 30 octombrie 1979. Cadavrul lui Robert Boulin, ministrul Muncii in Guvernul Raymond Barre, este gasit in Padurea Rambouillet. Se pare ca s-a sinucis din cauza unei campanii de presa menita sa-l discrediteze ca om politic. Cum Raymond Barre scadea constant in sondaje, Giscard dâEstaing, presedintele Frantei, s-a decis sa-l schimbe cu Robert Boulin. In cazul in care Boulin ar fi devenit prim-ministru, Jacques Chirac ar fi pierdut candidatura la Presedintia tarii. Cei doi erau inamici declarati.
Mai multe publicatii franceze incep sa primeasca scrisori anonime, in care Robert Boulin este acuzat de savarsirea unor ilegalitati intr-o afacere imobiliara. Scrisorile au fost publicate de Canard Enchaine. Nici pana astazi acuzatiile n-au fost probate.
1 mai 1993. Pierre Beregovoy, fost prim-ministru francez, isi trage un glont in cap. Deprimat pentru ca Partidul Socialist a pierdut alegerile, afectat de campania de presa prin care era acuzat ca a primit 150.000 de euro de la Roger Patrice Pelat, un industrias cu interese in domeniul textilelor; dar mai ales de faptul ca FranIois Mitterand, pe atunci presedintele Frantei, il lasase de izbeliste, Beregovoy a preferat sa se sinucida. Paradoxal, Pelat era un bun prieten al fostului presedinte francez. Nu s-a stabilit cu certitudine ca Beregovoy a primit bani de la Pelat. Canard Enchaine a fost varful de lance al campaniei de presa.
Cazurile Boulin si Beregovoy i-au impresionat pe francezi. Ambele au generat dezbateri privind rolul si responsabilitatile presei. In ambele cazuri s-a pus, obsedant as zice,
