Miros dulceag de hârtie veche, ingalbenita de vremuri. Documente roase pe margini, cu urma penei abia lizibila. Dari de seama, intariri, mosteniri, certificate, hrisoave domnesti aduse din cerneala de mâini, odata iscusite in caligrafie. Kilometri intregi de rafturi in care se ascund tainele si istoria Olteniei. Vin la primele ore ale zilei, se asaza pe scaunele destramate de ani si isi rânduiesc cu grija stivele de documente vechi. Rasfoiesc cu degete tremurânde hârtia grea de vreme, vrajiti de misterele abia descoperite. Minutele, orele trec. Cu fiecare pagina, cu fiecare litera zamislita de vreo pana maiastra, se pierd fermecati in alte vremuri... Nimic nu aud, nimic nu vad. Nici bancile patinate de sutele de coate studioase care s-au sprijinit, melancolic, pe ele, nici covoarele tocite si decolorate de vreme. Nici panourile de sticla - model al epocii de aur - pe care sunt lipite hârtii de importanta inestimabila pentru admiratia si curiozitatea vizitatorilor. Studenti, istorici, cercetatori pierd sirul orelor in sala de lectura a Arhivelor, incercând sa compuna, din bucatile galbene de manuscrise, teme de cercetare, precum „Revolutie si mentalitate in Oltenia“, „Ocupatia germana la Craiova“, „Falsul in documente in secolul al XIX-lea“. Alaturi, in anticamera, cetateni simpli se prezinta umil la tezaurul Olteniei pentru o banala recalculare de pensie... „Numai astazi au fost repartizate 300 de cereri pentru pensie“, socoteste Constanta Deaconu, arhivar la Directia Judeteana pentru Arhivele Nationale. „Pentru ca aici se pot gasi documentele tuturor institutiilor, mai vechi de 30 de ani. Vin persoane cu vârste de peste 90 de ani, care depun cereri pentru anii '30 - '40, când au inceput activitatea. Numai aici pot gasi actele necesare, aflate in evidente bine puse la punct“. Sapte kilometri de acte O intarire a lui Radu cel Frumos prin care da in stapânire câteva pa