Dialoguri sentimentale.
"Sunt un caraus care duce apa de la fantana, acolo unde este seceta si uscaciune"
A "explodat" inainte de 89, ca poeta si actrita de teatru si cinema. Plecata in Franta pentru cateva luni, a ramas 15 ani. Apoi s-a intors ca sa plece si sa revina din nou. Navetista intre doua tari si doua culturi, isi imparte iubirea intre ele in mod egal
"Daca maine raman singura pe o insula de gheata, ma imprietenesc cu pinguinii si aprind focul"
- Dumnezeu v-a inzestrat cu doua daruri deodata: talent literar si actoricesc. Ati publicat volume de poezie, ati facut filme, ati jucat si jucati teatru in Romania si Franta. A existat o clipa anume, cand v-ati dat seama ca se intampla ceva, ca sunteti "altfel" decat muritorii de rand? Cum se simte talentul?
- Mama imi spune ca de la cinci-sase ani, la intrebarile pe care orice familie le pune copilului: "Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?", eu raspundeam foarte clar si sigura pe mine: "Vreau sa fiu scriitoare - asta era pe primul loc! - si actrita!". In familia mea nu a existat nimeni apropiat care sa aiba legatura cu artele, poate printre rudele indepartate. Drept care, ca toti oamenii care nu aveau samanta asta gresita in arborele lor genealogic, au ras. Rasul lor il tin minte si astazi, pentru ca l-am primit cu indulgenta unui copil de cinci ani. Nu m-am suparat. Mi-am zis ca oamenii mari, cand le spui lucruri serioase, rad. Asa am tradus eu in dictionarul meu sentimental. Si astazi se intampla la fel. Oamenii mari, uneori chiar importanti, carora le spun lucruri serioase, fac tot asa, rad si-si spun in sinea lor: "Iarasi ii trece Ioanei ceva nastrusnic prin cap!". Dar eu m-am obisnuit de o viata sa consider ca prin capul meu trec lucruri nastrusnice. Nastrusnicia se naste din talent, si nu se putea sa risipesc talentul si harul pe care mi le-a daruit Dumnezeu.
