M-am dus intr-o dimineata sa vad preturile fructelor si legumelor din piata Dorobanti, din Bucuresti. M-am speriat cand am vazut cat costa. Si nu numai ele. Si branzeturile, pestele si afumaturile. Am ramas blocat. M-am intrebat de unde ar putea avea oamenii bani sa cumpere de acolo? Numai daca te gandesti ca un kilogram de ardei capia costa 250.000 de lei vechi si ca nu poti cumpara decat cateva bucati cu banii acestia... Pastrama de oaie costa 1.800.000 de lei kilogramul. Ma gandeam daca nu cumva este poleita cu aur. Aproape toata marfa de acolo este adusa din strainatate, este de calitate. Dar, daca nu cunosti bine zona si intri in piata, esti luat pe nepregatite. Eu cunosc foarte bine preturile din Romania si stiu ca daca ai cumpara somon afumat din oricare alta parte, ar costa cu 20% mai ieftin decat in Piata Dorobanti. Aici este mai scumpa numai pentru ca strada pe care se afla piata se numeste Dorobanti. Platim nu numai produsele, ci si numele pietei. Ce diferenta de gust este intre ananasul cumparat de la oricare alt supermarket si cel cumparat din aceasta piata? Nu mananc un nume, ci doar un fruct.
Pentru ca preturile sunt atat de mari, nu exista nici clienti, iar fructele sunt de cele mai multe ori aruncate. Nu ar fi mai bine sa scada preturile, ca lumea sa poata cumpara? Mai ales ca aduc marfa in majoritatea cazurilor din Olanda. Nu sunt naturale, arata doar foarte bine. Caisele, de exemplu, sunt foarte frumoase, dar au acelasi gust ca si cartofii. Sunt bune doar pentru decor. Bucurestiul este plin de piete, unde chiar si iarna gasesti foarte multe fructe si legume proaspete. Si, mai ales, mult mai ieftine decat in piata Dorobanti.
La fel este si in piata Amzei. Este putin mai ieftin decat in Dorobanti, dar numai cu cateva mii de lei. Si in piata Amzei, ca si in Dorobanti, pentru ca este zona centrala unde se presupune ca stau oameni bogati, co
