Cea mai recenta premiera de la Sala Amfiteatru a TNB se numeste "A patra sora". O distributie de zile mari, o regie si o traducere semnate impecabil de Alexandru Colpacci.
Numim un artist polono-american contemporan: Janusz Glowacki. Dramaturg, romancier, scenarist, nuvelist si eseist. Un spirit atat de luminat si un condei atat de acid nu-si aveau locul intr-o Polonie de inceput de ani â80. Asa ca-n 1982, in urma deciziei autoritatilor poloneze de a infiinta Curtea Martiala, se stabileste definitiv la New York.
UMOR NEGRU. De acolo se vede mai clar totul. Si oricum, Glowacki poate sa scrie si despre poporul lui, supus represiunilor, cu un simt al umorului negru amintind de Kafka. Asa s-au nascut scrierile "Da-ne noua ziua asta" (publicat clandestin in Polonia, pentru ca cenzura a respins-o), "Vanatoarea de gandaci", "Fortinbras e beat" etc. Asta, pana-n 1990. Pentru ca destramarea lagarului comunist a fost un izvor nesecat de inspiratie pentru Glowacki. In "A patra sora", actiunea este plasata in Rusia zilelor noastre. Mai precis, la Moscova. Daca titlul va face sa tresariti, gandindu-va la Cehov cu ale sale "Trei surori", apropierea nu-i intamplatoare. Numai ca refrenul "La Moscova, la Moscova!" al lui Cehov nu mai e de actualitate. Cele trei surori sunt deja la Moscova, care nu mai e un vis frumos, ci un cosmar grotesc. Pe Olga, Masa si Irina le cheama Vera, Katia si Tania, iar tatal lor traieste. E un fost general din Armata Rosie, care viseaza la un razboi mondial compensator.
CURVA ERA VIRGINA. Fetele lui sunt licentiate si prostituate. Pentru ca asa-i de bon ton la Moscova. Cea mai mare se tine cu un politician antisemit care-i pe jumatate evreu, mijlocia lucreaza la zoo, fura carne din portia zilnica a tigrului Pepsy (care de foame infuleca un picior de dresorâ¦) si e amanta ocazionala a unui regizor american, venit in Rusia sa faca un fi
