O mica dictatoare, cu ochi patrunzatori si codite. O rusoaica plina de principii si temperament. Si foarte productiva. Muncea la cooperativa care apartinea familiei si castiga trei ruble pe seara. A crescut. Acum este o femeie puternica si libera, care castiga destul. Si nu doar experienta...
Jurnalul National: Mai stii cand ai venit in Romania? Anna Lesko: Prin 1996. A trecut o vesnicie... Am venit cu o trupa de balet la Constanta. A fost o experienta unica. Eram minora... Aveam 17 ani si jumatate.
N-ai vrut sa te mai intorci acasa? Da, n-am vrut. Desi trebuia sa ajung la Moscova, unde tata imi aranjase sa intru la Facultatea de Actorie.
Irinel te-a convins sa ramai? Da. Ulterior aceasta decizie a provocat foarte multe divergente in familie. Parintii au venit dupa mine, sa ma convinga sa ma intorc. Nu stiam deloc romaneste si nu prea aveam sanse sa-mi fac un rost. Dar am fost ferma. Irinel mi-a inspirat multa incredere. Avea un fel aparte de a convinge oamenii.
Pai, daca te-a convins ca poti sa canti... Tu erai cu actoria, cu pictura... Nu el m-a convins sa devin cantareata. Eu facusem doar schita, iar el m-a ajutat sa o transform in tablou. Mai pe romaneste, mi-a dat aripi, spunandu-mi ca pot sa fac ce vreau sa fac. Asa am urcat pe scena si am inceput sa cant.
Inainte de a intra in repertoriul tau de artista, spune-mi cum era Anusca? Anusca era o mica dictatoare, cu un mare caracter. Era o rusoaica cu doua codite si plina de principii.
"Coseam rochite"
Cum isi castigau existenta parintii tai? Mama era... nu stiu cum sa traduc (spune repede ceva in ruseste...). Directoare in Ministerul Alimentatiei, cred ca asa s-ar traduce... Mama era si ea o dictatoare incurabila! Daca pana si pe tata l-a invatat sa gateasca, sa spele... Ea nu facea nimic din ceea ce trebuia sa faca o femeie. Iar pe mine m-a invatat sa fiu o
