Cand presedintele Traian Basescu a profitat de prilejul bilantului Ministerului Administratiei si Internelor si a deschis cutia Pandorei, m-am gandit ca asistam la inceputul sfarsitului.
Ca presedintele, desi nu e macroeconomist, a inteles ca tara nu mai poate fi condusa mult timp doar din sediul Bancii Nationale a Romaniei, ca pana acum, si ca trebuie facut ceva. Ceva pentru demnitate, onoare, cinste, corectitudine - intr-un cuvant morala -, daca nu si pentru prosperitate.
Pentru ca de incredibila si trista poveste a candidei Economia si a conducatorilor sai fara suflet nu se mai aude nimic. Erendira lui Marquez a devenit, macar, personaj de bestseller. Economia noastra e doar o poveste. Un story cu balauri care casapesc printi, violeaza Ilene Cosanzene, otravesc fantanile si pustiesc ogoarele.
Traian Basescu fiind un personaj de poveste - de poveste politica de succes -, m-am gandit ca vrea sa se identifice cu ceea ce prozatorii, in general, numesc zona epica pozitiva a intamplarilor. Prins in propria cursa contra cronometru, presedintele a aflat sursele raului din societatea noastra: mafia grupurilor nelegitime de interese si presa.
Presa care ataca la comanda si purcede la campanii pentru a proteja, de fapt, interese sau pentru a inabusi, din fasa, alte interese, neconvenabile, sa le spunem.
In opinia celor mai multi care s-au exprimat zilele acestea, presedintele trebuia - daca tot voia - sa duca ultimul razboi al vietii sale cu presa. In fond, ce este presa? O reflectare fidela a nivelului actual de dezvoltare a societatii romanesti. De ce in cazul politicienilor este valabila vorba „asa popor, asa politicieni", iar in cazul mass-mediei axioma nu ar mai fi valabila?
Si daca, sa admitem, presa este un instrument de presiune asupra inocentelor organe de ancheta, care nu pot finaliza cazuri gra
